Originea cultului soarelui şi focului

Numele caldeean al lui Nimrod,  sotul Semiramidei, era Zero-ashta, de la zero- «sămînţa» şi ashta - «femeia». Dar cuvîntul Ashta înseamnă şi «foc», aşa că zero-ashta, «sămînţa femeii», a devenit Zeroastes sau Zoroastru, binecunoscutul nume al căpeteniei închinătorilor la foc.

In istoria generală cele mai frecvente referiri se fac la Zoroastru din Bactria, dar vocea antichităţii este clară şi distinctă în privinţa faptului că primul şi cel mai mare Zoroastru a fost un asirian sau caldeean şi că el a fost fondatorul sistemului idolatru al Babilonului şi deci Nimrod. (Suidas, Tom. I, p. 1133)

După moartea sa, despre Nimrod cel ''zeificat'' s-a născocit că s-ar fi «născut din foc» - Zero-ashta, «sămînţa focului» - şi ca atare a fost venerat ca marele zeu-soare Baal. Teophilus din Antiohia ne informează că  ''zeitatea '' Kronos  era venerat în Orient ca Bel sau Bal - Clericus, De Phibsophia Orientat, lib. i, sect. ii, cap. 37.

Nimrod a fost primul rege babilonian şi deci titlul Molech i se aplică mai întîi lui, pentru că «Molech - Molach » înseamnă «rege».(din care se trage titulatura de Monarh - folosit in zilele noastre) Astfel înţelegem de ce Scripturile îl indică pe Molech ( Moloch- Molach) a fi groaznicul zeu al focului, reprezentantul terestru al lui Baal -zeul soare, In leremia 32:35, citim: «Au zidit înălţimi lui Baal în Valea Ben-Hinom, ca să treacă prin focul lui Moloh pe fiii şi fiicele lor: lucru pe care nu l-il poruncisem; şi nici nu-mi trecuse prin gînd că au să facă asemenea grozăvii, ca să ducă pe luda în păcat».

Se susţinea că trecerea prin foc era în vederea purificării şi asta, probabil, îi făcea să se resemneze pe părinţii care îşi jertfeau copiii lui Molech. Ei erau sub amăgirea că focul care îi mistuia pe micuţi  si-i''desăvirşea'' , îi făcea potriviţi pentru ''viaţa viitoare''.Statuia lui Moloch, din metal, era incinsa cu foc pina devenea rosie, apoi copiii erau pusi in bratele ''ocrotitoare''ale zeului, pentru a fi purificati ....

Zeul Tamuz, care este indentificat cu Nimrod, pe care femeile lui Israel îl plîngeau anual (Ezechiel 8:14), este legat într-adevăr de cultul focului şi de ideea de purificare prin el, pentru că numele Tamuz este derivat din tam - «a desăvîrşi» şi muz - «a arde», adică, a desăvîrşi prin ardere.

Aceasta, fără îndoială, este originea locului imaginar numit Purgatoriu, focul pe care papalitatea îl crede necesar pentru desăvîrşirea sufletelor oamenilor şi pentru curăţirea păcatelor pe care le duc cu ei în lumea nevăzută! Bineînţeles, eroarea a apărut firesc din minciuna de la început a lui Satan, anume că nu există moarte adevărată, ci sufletul este independent şi nemuritor şi continuă să trăiască în lumea spirituală după moartea corpului.

Cei care cred adevărul lui Dumnezeu sunt feriţi de asemenea erori şi ştiu că morţii vor râmîne în mormintele lor pînâ la Inviere.  Contrafacerile lui Nimrod, fie el numit Osiris, a Semiramidei si a urmasilor lor , sunt atacuri directe la Adevaratul Mesia, Om si Dumnezeu care este Isus Hristos.

Moartea si Invierea Lui Isus Hristos au fost contrafacute de multe ori in diverse culte idolatre cu sute si mii de ani inainte sa se intimple cu adevarat, pentru a micsora si a bloca pe cit posibil efectul imens pe care venirea Lui Isus in trup omenesc si a sacrificiului Lui il are asupra lumii, si anume: intoarcerea oamenilor la Dumnezeu cel Adevarat.

Satana si ingerii cazuti au elaborat planuri minutioase de contrafacere a PROFETIILOR din vechiul testament , si chiar inainte ca ele sa fie scrise, se stia despre Planul de rascumparare pe cale orala, din patriarh in patriarh, toti asteptau implinirea profetiilor despre Mantuitorul care avea sa vina.

In leremia 19:5, 6 citim: «Au zidit şi înălţimi lui Baal, ca să ardă pe fiii lor în foc ca arderi-de-tot lui Baal: lucru pe care nici nu-l poruncisem, nici nu-l rînduisem şi nici nu-mi trecuse prin minte. De aceea, iată, vin zile, zice Domnul, cînd locul acesta nu se va mai numi Tofet, nici Valea Ben-Hinom, ci se va numi Valea Măcelului».

Denumirea de «Tofet» dată văii Hinom sau Gheena aşa cum este numită în Noul Testament, este derivată din toph, care în Isaia 30:32 este tradus «tamburine», adică tobe. Prin zgomotul tamburinelor sau tobelor preoţii lui Baal căutau să înăbuşe strigătele copiilor care erau jertfiţi groaznicului Molech(Moloch). Din cauza acestei urîciuni Domnul a blestemat Valea Hinom şi recunoscînd acest blestem Isus a vorbit despre această vale ca reprezentînd simbolicul «iaz de foc şi de pucioasă», moartea a doua, în care vor fi aruncaţi Satan şi toţi cei ce îl urmează .

Această răsplată dată lui Satan, autorul crudei venerări a lui Molech, este prezisă în Isaia 30:27-33 sub masca regelui asirian Nimrod, care am văzut că era directul reprezentant al diavolului. Citim pasajul: «Iată, Numele Domnului vine de departe! Mînia lui este aprinsă, un incendiu puternic; buzele Lui sunt pline de indignare şi limba Lui este ca un foc mistuitor... Atunci, asirianul va fi zdrobit de glasul Domnului, care îl va lovi cu nuiaua Sa.... Căci de mult timp este pregătit un Tofet (Valea Hinom sau Gheena), pregătit chiar şi pentru împărat: este făcut adînc şi lat, cu foc şi lemne din belşug. Suflarea Domnului îl va a prinde ca un şuvoi de pucioasă.» (Vezi traducerea Cornilescu revizuită, inclusiv nota de subsol: n. t.)

Aşa cum Valea Gheena, care se întinde de-a lungul partii sudice a Ierusalimului, este folosită ca un simbol al morţii a doua de la care nu va mai fi înviere, tot astfel valea lui Iosafat sau Kedron, care se întinde de-a lungul părţii estice a oraşului, este folosită ca un simbol al primei morţi sau a morţii adamice din care este asigurată o înviere datorită sacrificiului de răscumpărare al lui Isus Cristos.

Evreii şi de asemenea mahomedanii doresc mult să fie îngropaţi în această vale, deoarece ei cred că învierea şi judecata din urmă vor avea loc aici (Vezi Ioel 3:1,2; 12-14). Valea lui Iosafat este probabil «valea oaselor uscate», la care se referă Ezechiel în capitolul 37.

Istorisirea probării profeţilor lui Baal de către Ilie (1 împăraţi 18:17-40) indică cît era de puternic întemeiată închinarea la Baal în acel timp în Israel. Ilie a venit cu îndrăzneală în faţă şi a strigat: «Cît timp veţi şchiopăta de amîndouâ picioarele? Dacă Domnul este Dumnezeu mergeţi după El; iar dacă este Baal, mergeţi după Baal!».

Proba propusă de Ilie cu privire la cine era adevăratul Dumnezeu,Yahweh sau Baal, trebuia să fie un răspuns prin foc; şi poporul a fost de acord că aceasta ar fi o probă potrivită pentru că Baal era zeul soarelui sau focului şi ce ar fi putut fi mai rezonabil decît să aştepţi de la el un răspuns prin foc?Bineinteles ca incantatiile si rugaciunile celor 450 de preoti ai zeului Baal nu au produs nici o scanteie in mormanul de lemne, pe cind o simpla rugaciune curata a lui Ilie catre Dumnezeu, aduce din cer, din partea Domnului un fulger-foc ce mistuie instantaneu lemnele pregatite si udate cu galeti intregi cu apa(!)

Proba a reabilitat numele lui Yahweh şi cei 450 de preoţi ai lui Baal au fost ucişi. Acţiunea curajoasă a lui llie de a curaţi astfel ţara de închinătorii lui Baal a fost una de binecuvîntare incalculabilă pentru popor.

Cultul lui Baal era o religie şi mai cumplită decît ceea ce implica aducerea copiilor ca arderi de tot pentru el; pentru că, exact aşa cum în legea mozaică se cerea ca preoţii să mănînce o parte din animalele oferite ca sacrificii de către popor (vezi Numeri 18:9, 10), tot aşa, preoţii lui Baal mîncau o parte din sacrificiile umane oferite zeului focului Molech!

Aceasta arată adevărata origine a numelui dat în limba engleză(si multe alte limbi) mîncătorilor de carne umană, căci cuvîntul caldeean pentru «preoţi» este «calina», aşa încît Chana-Bal, adică «Preotul lui Baal», a devenit cannibal. Este bine cunoscut faptul că preoţii închinători la soare ai Mexicului antic erau canibali.

Cît de bucuroasă va fi intreaga  creaţie ce sufera, (despre care apostolul Ioan spune:''.. toată lumea zace în cel rău ''1 Ioan 5:19 )  , cînd Isus Cristos, adevăratul «Soare al Dreptăţii» va răsări cu vindecare în aripile sale. (Maleahi 4:2) Ce contrast faţă de acel «soare» crud al nedreptăţii care răsărea cu moarte în aripile sale!(Nimrod)

Aluzia lui Maleahi la «aripile» soarelui este derivată evident din binecunoscutul simbol al zeului soare din Egipt şi Asiria (Nimrod cel inaripat,zeul Soare, Osiris) . Deasupra uşilor templelor şi mormintelor antice din aceste ţari se vede în mod obişnuit o reprezentare a zeului soare, în forma unui disc rotund cu aripi mari, întinse. Acesta este semnul universal al lui Nimrod- Osiris .

Alături de soare ca marele zeu al focului era asociat şarpele. Owen spune: «în mitologia lumii primitive şarpele este în mod universal simbolul soarelui»