Religia falsa a fricii si a compromisului

 

Frica de Dumnezeu? Sau respect si ascultare de Dumnezeu?

Multa lume laicizata, atei, liber cugetatori si in general toti cei care ar fi poate dispusi sa cunoasca , sa inteleaga mesajul si chemarea lui Dumnezeu(pentru ca El doreste salvarea fiecarui om) se poticnesc in ratiunea lor de versetele in care ni se cere sa avem ‘’teama ‘’ de Dumnezeu.

Mirarea lor e mare cand privesc la crestinii care ii indeamna sa creada de frica'' Tie chiar nu ti-e frica de Dumnezeu? Ai sa vezi tu daca nu te intorci la Dumnezeu, daca nu te lasi de pacatele tale..'' ..  In astfel de conditii, cum sa isi doreasca sa se apropie de Dumnezeu, daca frica este motivatia principala?

Cum sa crezi de frica? Cum sa iubesti pe Dumnezeu de frica? Dumnezeu este dragoste, dreptate si adevar, iar oamenii pe drept cuvant se intreaba de ce aceasta contradictie: daca avem libera alegere , de ce ni se cere sa ascultam de frica?

Nicaieri in Cuvantul lui Dumnezeu nu se cere oamenilor sa creada de frica. Este o eroare ce continua de mii de ani, dezvoltand o falsa religie si o falsa credinta ce nu are nici o legatura cu Dumnezeu, ci doar cu sistemele religioase care doresc sa controleze si sa manipuleze oamenii, inca din antichitate.

Ca sa intelegem mai bine , ne intoarcem citeva mii de ani in urma, si citim despre forma de religie falsa care se nastea atunci si continua pina astazi.

Dupa ce Assiria a cucerit Israelul si a deportat majoritatea populatiei , in locul lor a adus captivi din alte tari sa traiasca in Samaria, principala provincie a Israelului din acea vreme (2 Imparati 17:24 : Împăratul Asiriei a adus oameni din Babilon, din Cuta, din Ava, din Hamat şi din Sefarvaim şi i-a aşezat în cetăţile Samariei în locul copiilor lui Israel. Au pus stăpânire pe Samaria şi au locuit în cetăţile ei.’’

Religia celor stramutati cu forta pe teritoriul Samariei este descrisa pe larg in carte.Sunt citeva caracteristici ale religiei lor asupra carora ne vom opri atentia.Este necesar sa parcurgem urmatorul text biblic pentru ca fiecare verset contine informatii importante despre trecutul,prezentul si viitorul formei de religie falsa, o religie a fricii si a compromisului , o religie care prinde in gheare sute de milioane de oameni : 

’’ 24. Împăratul Asiriei a adus oameni din Babilon, din Cuta, din Ava, din Hamat şi din Sefarvaim şi i-a aşezat în cetăţile Samariei în locul copiilor lui Israel. Au pus stăpânire pe Samaria şi au locuit în cetăţile ei. 25. Când au început să locuiască aici, nu se temeau de Domnul, şi Domnul a trimis împotriva lor nişte lei care-i omorau. 26. Atunci au spus împăratului Asiriei: "Neamurile pe care le-ai strămutat şi le-ai aşezat în cetăţile Samariei nu cunosc felul în care să slujească Dumnezeului ţării, şi El a trimis împotriva lor nişte lei care le omoară, pentru că nu cunosc felul în care trebuie să slujească Dumnezeului ţării." 27. Împăratul Asiriei a dat următoarea poruncă: "Trimiteţi pe unul din preoţii pe care i-aţi luat de acolo în robie; să plece să se aşeze acolo şi să le înveţe felul în care să slujească Dumnezeului ţării." 28. Unul din preoţii care fuseseră luaţi robi din Samaria a venit de s-a aşezat la Betel şi le-a învăţat cum să se teamă de Domnul. 29. Dar neamurile şi-au făcut fiecare dumnezeii săi în cetăţile pe care le locuiau şi i-au aşezat în templele idoleşti din înălţimile zidite de samariteni. 30. Oamenii din Babilon au făcut pe Sucot-Benot, oamenii din Cut au făcut pe Nergal, cei din Hamat au făcut pe Aşima, 31. cei din Ava au făcut pe Nibhaz şi Tartac; cei din Sefarvaim îşi ardeau copiii în foc în cinstea lui Adramelec şi Anamelec, dumnezeii din Sefarvaim. 32. Totodată se închinau şi Domnului şi şi-au făcut preoţi ai înălţimilor, luaţi din tot poporul: preoţii aceştia aduceau pentru ei jertfe în templele din înălţimi. 33. Astfel se închinau Domnului, dar slujeau în acelaşi timp şi dumnezeilor lor, după obiceiul neamurilor de unde fuseseră mutaţi. 34. Până în ziua de astăzi îşi urmează ei obiceiurile de la început: nu se închină Domnului şi nu se ţin nici de legile şi rânduielile lor, nici de legile şi poruncile date de Domnul copiilor lui Iacov, căruia i-a pus numele Israel. 35. Domnul făcuse legământ cu ei şi le dăduse porunca aceasta: "Să nu vă temeţi de alţi dumnezei; să nu vă închinaţi înaintea lor, să nu le slujiţi şi să nu le aduceţi jertfe. 36. Ci să vă temeţi de Domnul, care v-a scos din ţara Egiptului cu o mare putere şi cu braţul întins; înaintea Lui să vă închinaţi şi Lui să-I aduceţi jertfe. 37. Să păziţi şi să împliniţi întotdeauna învăţăturile, rânduielile, Legea şi poruncile pe care vi le-a scris El şi să nu vă temeţi de alţi dumnezei. 38. Să nu uitaţi legământul pe care l-am făcut cu voi şi să nu vă temeţi de alţi dumnezei. 39. Ci să vă temeţi de Domnul Dumnezeul vostru; şi El vă va izbăvi din mâna tuturor vrăjmaşilor voştri." 40. Ei n-au ascultat şi au urmat obiceiurile lor de la început. 41. Neamurile acestea se temeau de Domnul, şi slujeau şi chipurilor lor cioplite; şi copiii lor şi copiii copiilor lor fac până în ziua de azi ce au făcut părinţii lor.’’

Cat de asemanatoare sunt forma de credinta , religia si obiceiurile samaritenilor cu credinta din zilele noastre?

 ‘’Credinta’’ samaritenilor , ca si astazi, este o credinta a ‘’FRICII ‘’

Faptul ca aveau un fel gresit de a se ‘’teme’’ de Dumnezeu este aratat clar in versetul 34:’’ Până în ziua de astăzi îşi urmează ei obiceiurile de la început: nu se închină Domnului şi nu se ţin nici de legile şi rânduielile lor, nici de legile şi poruncile date de Domnul copiilor lui Iacov, căruia i-a pus numele Israel.’’
Este oare o contradictie intre versete? Nicidecum.
Exista o ‘’teama’’ corespunzatoare fata de Dumnezeu, ce implica respect si ascultare , nicidecum ‘’frica’’ de El:

1)Asa cum Isus Hristos le-a spus apostolilor:Matei10:28’’ Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul; ci temeţi-vă mai degrabă de Cel ce poate să piardă şi sufletul şi trupul în gheenă.’’

2)Asa cum apostolul Petru spune sutasului roman Corneliu Fapte 10:34’’ Atunci Petru a început să vorbească şi a zis: "În adevăr, văd că Dumnezeu nu este părtinitor,ci că, în orice neam, cine se teme de El şi lucrează neprihănire este primit de El.’’

3)Asa cum apostolul Pavel le spunea ‘’sfintilor in Isus Hristos care sunt in Filipi’’ Filipeni 2:12’’ Astfel, dar, preaiubiţilor, după cum totdeauna aţi fost ascultători, duceţi până la capăt mântuirea voastră, cu frică şi cutremur, nu numai când sunt eu de faţă, ci cu mult mai mult acum, în lipsa mea.’’

4)Asa cum Solomon spunea in Proverbe 1:7’’ Frica Domnului este începutul ştiinţei; dar nebunii nesocotesc înţelepciunea şi învăţătura.’’ Proverbe 14:26-'' Cine se teme de Domnul are un sprijin tare în El, şi copiii lui au un loc de adăpost la El. Frica de Domnul este un izvor de viaţă, ea ne fereşte de cursele morţii.’’ Eclesiastul 8:12-13:’’ Totuşi, măcar că păcătosul face de o sută de ori răul şi stăruie multă vreme în el, eu ştiu că fericirea este pentru cei ce se tem de Dumnezeu şi au frică de El. Dar cel rău nu este fericit şi nu-şi va lungi zilele, întocmai ca umbra, pentru că n-are frică de Dumnezeu.’’ Eclesiastul 12:13-14’’Să ascultăm, dar, încheierea tuturor învăţăturilor: Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om.Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, şi judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău.’’


Aceasta ‘’teama ‘’de Dumnezeu este o reverenta sincera inaintea Lui, de respect si ascultare, ce ne motiveaza sa ne intoarcem de la pacatele si caile noastre rele si de a-I sluji lui Dumnezeu cu credinta.

Nicidecum nu este teama celor care nu se gandesc la Dumnezeu cand totul le merge bine si isi vad de treburile lor, dar tremura gandindu-se la perspectiva de a da ochii cu El.

I. Samaritenii aveau un fel gresit de a se ‘’teme’’ de Dumnezeu, la fel ca in zilele noastre:

1)Ei nu s-ar fi temut niciodata de Dumnezeu, daca n-ar fi fost leii care ii atacau(2 Imparati 17:25-26:’’ Când au început să locuiască aici, nu se temeau de Domnul, şi Domnul a trimis împotriva lor nişte lei care-i omorau. Atunci au spus împăratului Asiriei: "Neamurile pe care le-ai strămutat şi le-ai aşezat în cetăţile Samariei nu cunosc felul în care să slujească Dumnezeului ţării, şi El a trimis împotriva lor nişte lei care le omoară, pentru că nu cunosc felul în care trebuie să slujească Dumnezeului ţării."

Tot astfel se intimpla si in zilele noastre, oamenii se gandesc si se cutremura inaintea Lui Dumnezeu doar :

1)Cand oamenii sunt bolnavi, sau cineva apropiat este bolnav

2)In timpul calamitatilor, inundatiilor, cutremurelor si altor dezastre naturale

3)Cand oamenii dau de probleme ,de necazuri.

Intocmai ca si marinarii ce in vreme de furtuni puternice pe mare se roaga fervent la Dumnezeu sa ii scape si fac tot felul de promisiuni de ‘’ascultare’’pe viitor, dar apoi uita ce au promis si se dedau la aceleasi pacate placute indata ce se vad scosi la liman.

Daca ne ‘’intoarcem’’ spre Dumnezeu doar atunci cand ne este rau si avem probleme, atunci ‘’credinta’’noastra este identica cu cea a samaritenilor! O credinta falsa si gresita, fara baza , fundament si esenta, o credinta formala inutila, o ofensa adusa Dumnezeirii.

Dar cu respect si reverenta ne apropiem de Dumnezeu prin ascultare; si cand facem aceasta , vom descoperi ca Dumnezeu este atat de iubitor si milostiv, incat Ii vom sluji din dragoste , il vom asculta cu placere, si nu de teama unei judecati viitoare!


II. Credinta samaritenilor,ca si credinta din ziua de azi a multora este o credinta a FORMEI fara fond, fara substanta:

1)Inima lor nu era legata de slujirea lui Dumnezeu. Aceasta este evident in faptul ca au continuat sa slujeasca imaginilor si chipurilor cioplite, pe care Dumnezeu le detesta. 2Imparati 17:33-34’’ Astfel se închinau Domnului, dar slujeau în acelaşi timp şi dumnezeilor lor, după obiceiul neamurilor de unde fuseseră mutaţi. Până în ziua de astăzi îşi urmează ei obiceiurile de la început: nu se închină Domnului şi nu se ţin nici de legile şi rânduielile lor, nici de legile şi poruncile date de Domnul copiilor lui Iacov, căruia i-a pus numele Israel.’’


Aceasta forma de ‘’slujire’’ de ‘’credinta falsa’’ este foarte des intalnita in zilele noastre, oamenii slujesc intr-o zi anume ‘’randuita’’ de biserica lui Dumnezeu, apoi in celelalte 6 zile slujesc poftelor lumesti , idolatriei, viciilor,si oricaror altor lucruri pe care le pun mai presus de Dumnezeu.


Idolatria nu se refera doar la chipuri cioplite, destul de cazute in desuetitudine astazi, ci si la orice pasiune lumeasca pentru ceva care ne ocupa mare parte din timpul vietii, in detrimentul lui Dumnezeu. 

Sunt multi cei care se justifica’’trebuie sa alerg, trebuie sa muncesc, sa fac bani, sa am cu ce sa supravietuiesc’’ ca sa isi scuze dezinteresul fata de Dumnezeu si de Cuvantul lui. Acestora Isus Hristos le raspunde: ’’ Matei 6:31-32'' Nu vă îngrijoraţi, dar, zicând: "Ce vom mânca?" sau: "Ce vom bea?" sau: "Cu ce ne vom îmbrăca?" Fiindcă toate aceste lucruri Neamurile le caută. Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele. Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.Nu vă îngrijoraţi, dar, de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăşi. Ajunge zilei necazul ei.’’

III. Credinta samaritenilor, ca si astazi, era o credinta a COMPROMISULUI :

1)In cazul samaritenilor ei ‘’slujeau’’ lui Dumnezeu , dar si celorlalti falsi dumnezei; totusi, ii preferau pe cei din urma: 2Imparati 17:33’’ Astfel se închinau Domnului, dar slujeau în acelaşi timp şi dumnezeilor lor, după obiceiul neamurilor de unde fuseseră mutaţi. 34. Până în ziua de astăzi îşi urmează ei obiceiurile de la început: nu se închină Domnului …’’

Ei slujeau lui Dumnezeu cu buzele, cu vorba, dar cu inima slujeau dumnezeilor falsi
2)In cazul oamenilor de astazi: ei cauta sa-I slujeasca lui Dumnezeu, dar in acelasi timp cauta sa se faca placuti lumii, cauta lucrurile lumesti.

Dar acest lucru este IMPOSIBIL , conform spuselor lui Isus Hristos : Matei 6:24’’ Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celălalt; sau va ţine la unul şi va nesocoti pe celălalt; nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona (satan) ‘’

Cind oamenii incearca sa-I slujeasca si lui Dumnezeu, si lumii, intotdeauna ajung sa slujeasca lumii. Si aceasta se vede in job-urile lor, in felul in care se recreeaza, timpul acordat acestora este prioritar, si intotdeauna mult mai mare decit timpul acordat lui Dumnezeu. Se vede in felul in care isi justifica ‘’alergarea’’pentru a avea lucrurile lumesti trecatoare.


Dar Dumnezeu NU tolereaza compromisul:

El cere o ascultare totala de El, si o angajare deplina, asa cum scrie in Deuteronom 6:5’’ Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta.’’ Sau in Luca 14:33’’ Tot aşa, oricine dintre voi, care nu se leapădă de tot ce are, nu poate fi ucenicul Meu.’’
A te compromite cu lumea , in alergarea non stop pentru poftele si lucrurile lumesti, este egal cu a comite adulter spiritual:Iacov 4:1-4’’ De unde vin luptele şi certurile între voi? Nu vin oare din poftele voastre, care se luptă în mădularele voastre? Voi poftiţi, şi nu aveţi; ucideţi, pizmuiţi, şi nu izbutiţi să căpătaţi; vă certaţi şi vă luptaţi, şi nu aveţi, pentru că nu cereţi.

Sau cereţi, şi nu căpătaţi, pentru că cereţi rău, cu gând să risipiţi în plăcerile voastre. Suflete preacurvare! Nu ştiţi că prietenia lumii este vrăjmăşie cu Dumnezeu? Aşa că cine vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş cu Dumnezeu.’


Astfel ,avem nevoie sa tinem seama de avertismentul lui Isus: Matei 6:32-33’’ Fiindcă toate aceste lucruri Neamurile le caută. Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele. 33. Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.''

Concluzii:

Este usor de vazut eroarea in care se aflau samaritenii in ‘’credinta ‘’lor: ei aveau o religie a fricii de Dumnezeu (frica sa nu-i pedepseasca),o credinta a formei fara substanta , o credinta a compromisului in care incercau sa slujeasca si lui Dumnezeu, si sa slujeasca si lumii.    Dar si in ziua de astazi marea majoritate au o astfel de credinta ,amestecata,compromisa, falsa si inutila.


Daca ne vom analiza cu sinceritate pe noi insine, vom observa cit de asemanatoare este credinta noastra cu cea a samaritenilor.


Ilie ne provoaca sa renuntam la aceasta credinta a compromisului 1Imparati 18:21’’. Atunci Ilie s-a apropiat de tot poporul şi a zis: "Până când vreţi să şchiopătaţi de amândouă picioarele? Dacă Domnul este Dumnezeu, mergeţi după El; iar dacă este Baal, mergeţi după Baal!" Poporul nu i-a răspuns nimic.’’


Apostolul Pavel ne provoaca sa renuntam la credinta formala, fara substanta si traire Romani 2:28-29’’ Iudeu nu este acela care se arată pe din afară că este iudeu; şi tăiere împrejur nu este aceea care este pe din afară, în carne. 29. Ci iudeu este acela care este iudeu înăuntru; şi tăiere împrejur este aceea a inimii, în duh, nu în slovă; un astfel de iudeu îşi scoate lauda nu de la oameni, ci de la Dumnezeu.

Apostolul Ioan ne provoaca sa renuntam la credinta ‘’de frica’’ , la credinta verbala, nepusa in practica, in favoarea unei credinte a adevarului si a dragostei: 1Ioan3:18-19’’Copilaşilor, să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta şi cu adevărul.  Prin aceasta vom cunoaşte că suntem din adevăr şi ne vom linişti inimile înaintea Lui’’

3:1:’’ Vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu! 

Şi suntem. 

Lumea nu ne cunoaşte, pentru că nu L-a cunoscut nici pe El.’’