'Ne dati sau nu ne dati, de la Osiris carnati ?''
Practici si traditii pagane adanc inradacinate in constiinta maselor , mistificari si superstitii ce tin loc de religie si credinta, acestea ne caracterizeaza poate cel mai bine fiinta nationala ''spirituala'' .
2000 de ani de amestec tulbure intre invatatura curata apostolica si vechea superstitie idolatra a zeitatilor astrale si animale, ''dragostea ''dintai a geto-dacilor la care majoritatea n-au renuntat niciodata.
Ca adevarul nu poate fi tinut ascuns sub haina, o certifica pina si unele articole de pe site-uri dedicate doctrinei ortodoxe si nu numai. Felicitari celor care cuteaza sa evidentieze aspectele pagane din substratul multor sarbatori/superstitii traditionale , indiferent ca sunt crestini ortodocsi, catolici, penticostali sau orice alta denominatie. Din pacate , biserica in sine,ca institutie, nu reactioneaza deloc in fata evidentelor imixtiuni pagane ,le-a adoptat de-a lungul secolelor si le ocroteste prin nepasarea-i, e o institutie inerta spiritual ( '' solemn decorativa '' dupa cum afirma Andrei Plesu intr-un interviu)... insa intens preocupata de noile investitii imobiliare...
Ignatul: sacrificarea porcului de Craciun
articol de Ioan Ghinoiu
sursa: crestin-ortodox.ro
'' In vechiul Egipt, desi porcul era considerat un animal dezgustator, oamenii il jertfeau si il mancau, ritual in cinstea zeului Osiris, intr-o anume zi din an.
Dupa multe milenii de la atestarea porcului ca divinitate, romanii pastreaza multe elemente ale cultului: il sacrifica ritual la Ignatul Porcilor (20 decembrie), i se imita glasul cu un instrument special, numit surla, apare in folclorul si in jocurile de copii (De-a Poarca, Purceaua) si, mai ales, are o colinda Siva, probabil numele marelui zeu indian, Shiva. Cunoscuta masca a colindatorilor, imbracata si jucata de un fecior (Capra, Turca, Cerbul etc), este inlocuita in colindul Siva cu capul impodobit al porcului jertfit la Ignat. Obiceiul a fost atestat in Europa numai la romani si aromani, iar in Asia la indieni.
Prin ce filiera (greaca, romana, orientala) a ajuns porcul sa fie sacrificat ritual in spatiul etnic romanesc are mai putina importanta. Semnificativ este faptul ca urme extrem de vechi ale ritualului sunt pastrate de romani la cea mai insemnata sarbatoare traditionala, Anul Nou. Ritualul taierii porcului aminteste de jertfele aduse in antichitate zeitatilor care apareau si dispareau, se nasteau si mureau in perioadele de innoire a timpului calendaristic.
Taierea porcilor avea loc intr-o anumita zi, la Ignat (20 decembrie), si intr-un anumit moment al zilei, de obicei in zori sau dimineata. Credinta ca porcul isi viseaza moartea in noaptea de Ignat, prinderea si injunghierea animalului, efectuarea diferitelor semne rituale pe corpul neinsufletit, jumulirea parului pentru confectionarea bidinelelor, parlirea sau jupuirea pielii pentru opinci, taierea corpului in bucati etc. ofereau suficiente momente pentru savarsirea practicilor rituale menite sa preintampine stingerea "semintei" porcilor, sa asigure sanatatea gazdei in noul an, sa alunge spiritele rele, sa prezica vremea pe o perioada mai indelungata de timp, sa fertilizeze ogoarele pentru a obtine roade bogate.
De altfel, functia rituala a sacrificiului este bine evidentiata de informatiile etnografice: "La taiere nu trebuie sa stea nimeni primprejur dintre cei care sunt milosi din fire, caci se crede ca porcul moare cu mare greutate; carnea unui astfel de porc nu va fi buna. Pe porc sa nu-l vaite nimeni" (Pamfile, 1914, p. 118) si altele.
Ignat este, se pare o divinitate solara care a preluat numele si data de celebrare a Sfantului Ignatie Teoforul (20 decembrie) din calendarul ortodox, sinonim cu Ignatul Porcilor.
Sacrificiul sangeros al porcului si ritul funerar de incinerare (parlitul porcului) in ziua de Ignat (Ignis = foc) este o practica preistorica care supravietuieste in tinuturile romanesti extracarpatice. Perechea lui feminina, Inatoarea, este de asemenea asociata cu focul si rugul funerar. Femeile care lucreaza in ziua de Ignat sunt torturate si oparite cu apa clocotita, asa cum procedeaza si Joimarita la Joimari (Radulescu-Codin, Mihalache, 1909, p. 93-95). '' (sursa: crestin-ortodox.ro,articol de I.Ghinoiu )
----------------------------------------------------------------------------------
Poate ca si dorinta asta arzatoare a romanilor de a pastra cu ''sfintenie'' traditia pagana laolalta cu ''piosenia crestina'', distractia si imbuibarea laolalta cu ''simbolistica sfanta a Nasterii Domnului'' , contribuie la starea generala de ''bunastare'' si fericire in care ne scaldam de mii de ani pe meleagurile acestea. Si ne mai intrebam oare cand isi intoarce Fața catre noi Dumnezeu ...
Un popor cu mentalitate medievala,care se calca in picioare sa-si frece obiecte personale de racla moastelor, sarbatoresc pomana porcului ,ii fac cruci, il ''sfintesc'' , se abtin cu ostentatie de la orice este ''de dulce'' ( '' e de post draga? ce scrie pe ambalaj?'') intr-un post traditionalo-ridicol ca sa-i demonstreze Lui Dumnezeu sacrificiul lor suprem pentru El ,sa-i arate cat sunt de buni si de evlaviosi , ca in final sa esueze lamentabil in bunatatile gastronomice ,infulecand cu icnete indigeste si gemete de placere : gata, postul a luat sfarsit, e timpul sa ne imbuibam cu mancare si bautura! Dumnezeu a fost multumit prin postul chinuit, la fel si zeul Osiris a fost multumit ,prin traditia Ignatului practicata cu sfintenie, toata lumea e multumita: inca un Craciun fericit !
Peste toti si toate, peste gloate si noroade, multumirea se vede si pe chipurile incoronate cu aur a mai-marilor mega-bisericii finantate de stat cu sute de milioane de euro ,de noi adica ,din taxe si impozite care merg la buget si din cotizatiile si donatiile enoriasilor : totul este bine , gloata isi inghite dumicatul fericita ca L-a multumit pe Dumnezeu si anul acesta, conducerea este fericita , tara merge ca pe roate pe inalte culmi de progres si civilizatie multilateral dezvoltate ,nu mai ramane decat sa va uram un calduros la multi ani ...hă hă hă ...
